goby
74 poze   23785 vizite
Albume
1 DE PE NET CULESE
1 Masculi 2011
2 Porumbeii mei cu care incep anul 2010
3 PERECHI MATCA 2011
ad schaerlaeckens
ADAPOSTUL PORUMBEILOR
ADENO COLI PREVENIRE
ALEGEREA REPRODUCATORILOR
ALIMENTATIA PORUMBEILOR
Aloe
ALUNE NEPRAJITE
Amenajarea crescatoriei 2
Amenajarea crescatoriei 1
Amenajarea crescatoriei 3
ANOMALII LA NAPARLIREA REMIGELOR
ARTICOLE UTILE
BOALA LIMBI ALBASTRE
BOLI SI TRATAMENTE
BOLI SI TRATAMENTE 2
BOLI SI TRATAMENTE PORUMBEI
CAILE SUCCESULUI
CALENDAR COLUMBOIL
CALENDAR DE ACTIVITATI
CALITATE VS CANTITATE
CALITATEA HRANEI
Campion national Long Distance KBDB 2007 Bearts Henri
CELE 10 REGULI DE BAZA ALE REPRODUCTIEI
CERINTE
CONSTRUIREA CONSISTENTEI LA PORUMBEII DVSTR
COSUL SAU MANA
Crearea unei suse
CRITERII DE SELECTIE
CRITERII DE SELECTIE 2
CUM SA REPRODUCI PORUMBEI BUNI
DE KLAK
DE RAUW SABLON
DESPRE ANTRENAREA PORUMBEILOR
DESPRE SANATATE
DISPARITIA UNUI COSMAR
Echinaceea
EDUCAREA PUILOR
EFECTUL CALDURII
EXPREMENTE MOI
FA-TI TEMELE INAINTE SA CUMPERI POR
FETE BOXE
GAFIAITUL LA POR
GHID DE MEDICATIE
Hormoform
HRANA PORUMBEILOR
HRANA SI INTRETINERE
HREANUL REMEDIU NATURAL
IMPERECHEREA
ISTORIA PORUMBEILOR BRICOUX
Istoria PORUMBEILOR WANROY
LEGILE COLUMBOFILE
Leguminoase si Oleoginoase
METODA DE HRANIRE CASTIGATOARE
METODE DE JOC ALE MASCULILOR
Mierea de albina remediul natural
MODELE BOXE
MUSCHII
NAPIRLIREA
Notiuni de crestere si alimentatie a porumbeilor
OBSERVATII EXPERIENTA
Otetul de mere remediul natural
Polenul
Porumbei in forma si metode de zbor
Pregatirea puilor inainte de antrenamente
Procesul de naparlire
PROGRAM CONCURS 2
PROGRAM DE CONCURS
PROGRAM DE IARNA
Reactii adverse ale medicamentelor
Reguli de angajare a porumbeilor la fond
Reguli de care sa ne amintim
REMEDII NATURISTE
Remedii Naturiste
Reproducere si imperecherea porumbeilor
Reproducerea
Retete pentru porumbei
Rolul sarurilor minerale in alimentatia porumbeilor
Sanatatea ochiului
Schema de tratament preventiv la porumbeii voiajori
SECRETE ALE PORUMBEILOR
Selectia porumbeilor
Selectia puilor
Sfaturi despre sanatatea porumbeilor
SITE PIGEON
Site-uri pt columbofili
Specialistii olandezi si belgieni
SPUTNIK
Tratament pentru porumbei voiajori
Tricomonoza si infectii respiratorii
Variola
Varza pentru porumbei
Ventilatia in voliera
VITALITATEA
Vitalitatea porumbelului voiajor
VOLIERA

membru din 13 ianuarie 2010

DESPRE SANATATE

Nume album: Despre sanatate
Descriere album: Ce poate face argila pentru noi si inaripatele noastre:

Argila este un antiseptic si ca si toate celelalte antiseptice naturale(in special esentele aromatice), distrug microbii, fara a distruge si celulele corpului, aceasta chiar protejandu-le.
Proprietatile bacteriene ale argilei sunt deosebit de bine puse in evidenta,in nenumaratele stari infectioase: afectiuni respiratorii si parazitoze intestinale.
Argila este radioactiva
Este si un absorbant remarcabil, absorbind mirosurile neplacute din crescatorii, bucatarii etc.
Din aceeasi putere absorbanta isi trage seva si o alta calitate a argilei, aceea de ANTITOXIC
Experientele de laborator au dovedit-o din plin. Daca se da o cantitate mica de strictina(o otrava puternica) unor soareci, acestia mor aproape instantaneu. Dar daca li se da aceeasi cantitate amestecata cu argila, soarecii suporta otrava, ba din contra, acestia raman sanatosi.

Atentie!

ARGILA ajuta, trateaza, porumbeii veniti otraviti de la camp sau competitii.

Analiza argilei verzi spune ca ea prezinta:

siliciu-49,10%
alumina-14,61%
oxid de fier-5,65%
magneziu-4,24%
ozixi alcalini-3,08%
umiditate(apa)-7.40%
pierdere de calcinare-10,85%
Datorita acestor compusi, argila se recomanda in:

Stari degenerative multiple
imbatranire
demineralizare
anemii
Argila ramane o parte a naturii ce inca nu si-a spus ultimul cuvant.

NOTA:

Se spune in toate scrierile vechi ca, ar fi fost botezata de Iisus Hristos, sub numele de INGERUL PAMANTULUI

Ceapa are multe beneficii, unele din ele fiind prezentate aici:

Stimulent general (al sistemului nervos, hepatic,renal).
Diuretic puternic, dizolvant şi eliminator al ureii şi al clorurilor.
Antireumatismal
Antiscorbutic
Antiseptic şi antiinfecţios (antistafilococic: ceapa se comportă în privinţa acestui microb ca un antibiotic: L. Binat).
Secretor, expectorant
Digestiv (ajută în digestia făinoaselor).
Echilibrant glandular
Antisclerotic şi antitrombozic
Afrodisiac(lucrări vechi, Hull Walton)
Hipoglicemiant
Antiscrofulos
Vermifug
Hipnotic uşor
Curativ al pielii şi al sistemului pilos.

Ceapa poate fi folosita pentru mentinerea sanatatii la porumbei, prin urmatoarele procese de preparare:
1. administrata in starea ei naturala(taiata marunt), oferita inaintea meselor
2. sub forma de tinctura de ceapa
3. sub forma de ceai
4. sub forma de suc de ceapa

De obicei este recomandat a se administra atat pe mancare, cat si in adapatori. In cea din urma, este bine ca apa sa nu stea la soare si caldura, mai mult de 12-24 ore, pentru ca fermenteaza. Ca doza este de preferat 2 linguri la 3-5 litri.

Germinatia reprezinta o serie de procese in care proteinele,grasimile si amidonul sunt descompuse in forme mai simple,care pot fi utilizate de planta in crestere.

Intr-o multitudine de procese,toate vitaminele necesare plantei in crestere sunt sintetizate in proportie corecta si pot fi absorbite de planta pentru a fi folosite ca o forma de energie.Proteinele sunt de asemenea descompuse in aminoacizi care pot fi absorbiti de planta sau de animalul ce consuma samanta germinata.Un astfel de nucleu VIU este un adaos excelent in hrana porumbeilor.

Selectia grauntelor potrivite pentru germinare spre a hrani porumbeii:
-trebuie sa fie un tip de graunte consumate de porumbei.Astfel,nu folosesc la nimic.
-trebuie sa germineze repede.Cu cat germineaza mai repede,cu atat mucegaiesc mai putin.

Graul este potrivit pentru acest scop.
Germineaza rapid la temperatura camerei.
1)Se ia o cantitate de grau,se pune intr-o oala cu apa si se spala,apoi se lasa sa se ridice la suprafata materialele nefolositoare,care se vor arunca.
2)Dupa ce materiile ce plutesc s-au eliminat,graul se lasa la inmuiat aproximativ 10-12 ore.Materialul care s-a mai ridicat intre timp se elimina.
3)Graul ramas,se scurge.Dupa ce apa s-a evacuat,grauntele se pun intr-un vas acoperit,unde se lasa la germinat 24-36 de ore.
4)Se “servesc” porumbeii.!

Sa nu se serveasca prea des.Sa nu se inlocuiasca ratiile obisnuite de boabe!Graul incoltit este un stimulator foarte important al activitatii vitale a organismului datorita continutului bogat in complexul de vitamina B si in multe alte vitamine,dar si datorita diferitilor fermenti(enzime).

Minerale usor asimilate de catre organism,continute de 100 grame germeni de grau : fosfor(1050 mg%),magneziu(342 mg%),calciu(71 mg%).
Vitamine: A,B,D,E,K.

Usturoiul este o planta cu multiple calitati terapeutice cunoscute de multa vreme,avand o serie de efecte benefice pentru organism.Proprietatile sale nutritive sunt marcate in special de prezenta unor importante cantitati de vitamine,mai ales A,B1,B2,C , si a unor substante minerale utile printre care : fosfor,sulf,potasiu,iod,calciu,siliciu.
Usturoiul il puteti folosi in crescatoria dumneavoastra tot timpul anului!
Usturoiul este un vermifid,fortifiant,laxativ,diuretic,antiseptic,bactericid,tonic muscular,detoxifiant,are efect antihelmintic si afrodiziac.
Daca un porumbel sta trist si nu prea mananca,dati-i timp de 3-4 zile pe cioc cateva bucatele de usturoi.
Pentru efective mari de porumbei,unde nu se poate administra individiual,pe cioc,cateva bucatele de usturoi,se pun la macerat intr-un litru de apa,pentru 7-10 zile,cativa catei de usturoi,pisati bine.Se obtine o solutie concentrata.Din aceasta solutie se pune o lingura la un litru de apa.In functie de cantitatea de apa pe care preconizam ca o vor consuma porumbeii,ajustam portia.
Cu ajutorul “instrumentelor” naturii,care sunt la dispozitia noastra,avem un aliat puternic,USTUROIUL,care se poate administra in perioada naparlirii,iarna si in timpul concursurilor.
Administrarea o data(sau de 2 ori) pe saptamana a usturoiului,ne poate scuti de multe neplaceri.

Otetul de mere este unul din cele mai vechi medicamente cunoscute de umanitate, mentionat pentru prima oara in tratate de medicina egiptene, scrise in urma cu mai bine de trei milenii. Medicii Greciei antice il foloseau pe scara larga, acesta regasindu-se si in scrierile lui Hipocrate. Si in medicina populara romaneasca, este folosit din timpuri imemoriale. Romanii din zonele de deal si de munte prepara otetul de mere in fiecare toamna, folosindu-l apoi pe timpul lungii ierni contra diferitelor boli ori, pur si simplu, pentru mentinerea sanatatii. Desi nu este un panaceu, ar putea candida cu sanse serioase la acest titlu.Iata care sunt principalele categorii de afectiuni care raspund pozitiv la administrarea otetului de mere: reumatism,inapetenta, anemie, slabiciune corporala la porumbei, mai ales la pui, intareste embrionul,da un penaj mai stalucitor,administrat in apa la porumbei,stopeaza dezvoltarea bacteriile precum tricomonoza si salmonella.

Insa otetul de mere mai are si alte calitati, fiindca a preluat de la fructele din care este obtinut cateva substante in forma naturala extrem de utile pentru organism, dintre care:

potasiul – este un mineral esential pentru mentinerea sanatatii aparatului cardiovascular. El regleaza activitatea inimii.
vitamina C – ajuta la asimilarea fierului necesar organismului, are efect preventiv in bolile infectioase.
vitaminele B1, B2 si B6 – au efect intineritor si intarzie aparitia semnelor batranetii. Au efect pozitiv asupra tonusului sistemului nervos central.
izoflavonoidele – sunt o categorie de substante organice care au un puternic efect antioxidant.
magneziul si fosforul – rol foarte important in mentinerea sanatatii si echilibrului sistemului nervos. Au, de asemenea, efecte favorabile asupra sistemului imunitar si favorizeaza consolidarea oaselor.
In toate cartile de speciatiate este recomandat, ca otetul de mere sa fie administrat 5-10 ml la litru de apa, minim o data pe saptamana.

Atentie!

Nu administrati otetul de mere zilnic pe o durata lunga de timp, pentru ca slabeste imima.

Aloe vera este o planta cunoscuta si apreciata inca din leaganul copilariei omenirii. Efectele benefice ale acesteia erau cunoscute de civilizatiile antice, precum persi, egipteni, greci si romani. Popoarele de pe continentul african, dar si indienii, japonezii, filipinezii au primit-o in folclorul lor, incoronand-o regina plantelor medicinale. Antichitatea a considerat-o cea mai importanta planta, darul zeilor catre oameni.
Aloe vera intra in tratatele de medicina si apar sute de articole si referinte medicale in toata lumea. Descrieri privind varietatea aplicatiilor aloei in sanatatea oamenilor abunda si aloe vera intra definitiv in medicina.

Exista peste 250 de specii de aloe, iar in continuare va vom prezenta cateva dintre cele mai cunoscute ca avand efecte terapeutice:

1. Aloe Africana – a fost cultivata de catre fermierii olandezi si a fost cea mai cautat specie din lume pana la aparitia aloei vera. Era comercializata in special sub forma de praf sau gel.
2. Aloe Vera – este o planta salbatica ce creste in insula Barbados. Este cunoscuta sub mai multe denumiri, precum Aloe Barbadensis Miller, Aloe Vera Linné, Aloe Vera Lamark. Comertul englezilor a fost extrem de profitabil in secolul XVII, caci medicina britanica o aprecia pentru efectul laxativ. Aloe Vera are doua specii: una verde si una albastra. Ambele specii au aproape aceleasi efecte terapeutice, singura diferenta constand in timpul necesar maturizarii plantei. Aloe Vera verde poate fi folosita doar dupa 4-5 ani, pe cand cea albastra dupa numai 3 ani.
3. Aloe Ferox – este cea mai agreata specie de aloe din estul indepartat. Japonezii, chinezii si taiwanezii o consuma cu imensa placere. Ea se mananca cruda sau fiarta. Miezul este strecurat si condimentat, apoi se bea sau se foloseste in scopuri terapeutice.
4. Aloe Socotrina – cea mai raspandita specie de aloe, aceasta planta este originara din insula Socotra. A stat la baza comertului din marea Mediterana, negustorii arabi ducand-o pana in China. A fost extrem de apreciata in timpul Evului Mediu.

Asadar nu uitati ca inainte de a folosi Aloe, sa verificati originea acesteia!

Ce contine Aloe Vera?

1. Vitamine: vitamina A – lupta impotriva rdicalilor liberi; vitaminele B1, B2, B3, B6, B9, B12 – toate cu efecte in detoxifierea organismului, anemii sau carente; vitaminele C si E – extrem de importante in stabilizarea membranei celulare sau in intarirea sistemului imunitar.
2. Substante minerale: Aloe Vera contine 20 de minerale extrem de importante: calciu, fosfor, potasiu, fier, sodiu, clor, mangan, magneziu, cupru, crom, zinc etc.
3. Laxative: Aloe Vera contine 12 antrachinone, care asigura un efect analgezic, antibacterian, antifungic si antiviral: aloina, acidul de Aloe, emodin de Aloe etc.
4. Aminoacizi – proteine care furnizeaza energie. Aloe Vera contine 7 din cei 8 aminoacizi esentiali si 11 din cei 14 neesentiali de care organismul nostru are nevoie. Dintre aminoacizii esentiali enumeram: izoleucina, valina, lizina etc. Aminoacizii neesentiali, precum serina, prolina, alanina, se gasesc in cantitati mari in planta de Aloe Vera.
5. Enzime: celulaza, catalaza, proteaza, lipaza etc.
6. Mono si polizaharide; celuloza, glucoza, manoza, acemannan
7. Acid salicilic – cu efect analgezic
8. Steroizi – cu efect antiinflamattor, antiseptic si analgezic: lupeol, calerina, compestrina
9. Hormoni – cu efect antiinflamator si regenerator: auxina, gibberelina.

Iata in continuare cateva dintre bolile pentru care Aloe Vera este un adevarat panaceu:

Afectiuni cutanate – este un fapt cunoscut din vechime ca Aloe Vera este extrem de utila in cazul psoriazisului, micozelor, eczemelor, seboreei si a eruptiilor cutanate.
Afectiuni intestinale– stimuleaza functionarea normala a intestinului.
Intareste sistemul imunitar
Afectiuni respiratorii – sucul de aloe vera administrat in apa porumbeilor, ajuta pe acestia sa lupte mai usor cu toate afectiunile respiratorii.
antiinflamator – antiinflamator puternic care distruge un spectru larg de microorganisme ce produc diferite afectiuni bucale in special TRICOMONAZA.
imbunatatirea digestiei – ajuta la digestia proteinelor, normalizeaza tranzitul intestinal, echilibreaza nivelul bacteriilor digestive, ajuta in caz de indigestie.
distruge virusii
SUNT MULT MAI MULTE BENEFICII ALE PLANTEI ALOE VERA, ACESTEA FIIND DOAR O MICA PARTE.

Aloe vera poate fi folosita in urmatoarele moduri pentru ameliorarea bolilor la porumbei:

1. Ca sus de aloe vera – administrat in apa porumbeilor
2. Ca tinctura de aloe – administrat in hrana porumbeilor dar poate fi administrata si in adapatori
3. Ca atare – taiat marunt si dat la porumbei inaintea meselor, alaturi de alte legume si fructe

Varza
Virtutile terapeutice ale verzei – acest aliment atit de comun pentru noi – sint cunoscute inca din antichitate, ea fiind considerata la un moment dat un adevarat panaceu. Calitatile sale sint de necontestat, astfel ca varza poate fi folosita cu succes in prevenirea si tratarea unui numar extrem de mare de boli, ea fiind o adevarata farmacie naturala. Ea este bogata in special in provitamina A, vitaminele C si E si in fibre, elemente care asigura sanatatea celulelor.Din pacate insa, multi o acuza de provocarea unor tulburari digestive la porumbei. Insa pot spuna ca problemele digestive, apar in urma consumului exagerat de varza, mai ales, daca este asociata cu apa.Varza este o leguma foarte putin calorica, ea avind in jur de 25 de calorii (100 kjouli) la 100 de grame de produs. Glucidele, care furnizeaza o parte din calorii, sint constituite in primul rind din pentosan, glucide partial asimilabile. In afara de asta, ele mai contin zaharoza, glucoza si fructoza. Protidele, care completeaza aportul energetic, sint prezente si ele la un nivel ridicat. Bogatia vitaminica a verzei trebuie insa subliniata, ea figurind printre legumele cu cel mai mare continut de vitamina C (cele mai bogate sint foile aflate la exterior). Prin fierbere insa se pierde cam 30-40 la suta din continutul de vitamina C.Varza este de asemenea foarte bogata in vitamina E: 2-7 mg la 100 g, ceea ce constituie un adevarat record pentru o leguma, 200 de grame de varza consumate zilnic acoperind necesarul zilnic de vitamina E.Vitaminele din grupa B sint si ele foarte bine reprezentate: B1, B2, B3, B5, B6, B9, adica toate cele care constituie grupa anticanceroasa. Continutul in minerale este si el foarte bine reprezentat: calciu, magneziu, fier, la fel si cel in oligoelemente: iod, cupru, mangan, sulf. Fibrele alimentare sint abundente, fiind compuse in majoritate din celuloza si hemiceluloza, ceea ce explica si anumite intolerante intestinale. Modul de preparare a verzei poate inlatura insa aceste efecte. Fibrele alimentare sint capabile sa stimuleze intestinul si sa previna constipatia.

Varza este un aliment alcalinizant nutritiv, energetic, remineralizant si tonifiant si este preferabil sa se manince in stare cruda, pentru a i se pastra intacte proprietatile.

Caracteristici:

Prezinta proprietati dezinfectante si cicatrizante la nivelul tesuturilor
Favorizeaza metabolismul glucidelor si absorbtia oxigenului in celule
Indicatii terapeutice generale Gratie continutului sau bogat in vitamine, saruri minerale si clorofila, varza restabileste flora intestinala si contribuie la cresterea numarului de hematii (in special varza alba). De aceea varza este recomandata in:

Astenii
Imbatrinire prematura la porumbei
Demineralizari
Inflamatii si infectii intestinale
Varza este indicata in alimentatia porumbeilor in toate perioadele anului. Se foloseste ca atare, taiata marunt si administrata porumbeilor ca supliment alimentar. Este foarte buna combinata cu alte legume, exemplu: morcov,pastarnac, ceapa, usturoi etc.

Ce mai ramane decat, POFTA BUNA LA PORUMBRI

Nu uitati

Acum este cea mai buna perioada a anului in care sa se administreze Legumele cat si Fructele.

De ce !!!!!

Pentru ca mai marea majoritate a columbofililor, tin porumbeii inchisi aceasta perioada a anului, chiar si porumbeii ce sunt liberi duc lipsa se verdeata, cu toate ca in unele locuri mai este ceva verde.

Coji de oua
Cojile de oua contin foarte mult calciu.
Se usca foarte bine in cuptor sau pe calorifer si apoi se piseaza marunt si se administreaza porumbeilor. Se pot amesteca cu redstone.

Hreanul
Denumit stiintific armoracia rusticana, hreanul este o planta originara din estul Europei, folosita la gatit, pentru gustul sau condimentat si aromat, dar si in medicina naturista pentru beneficiile curative.Radacinile sunt cele care se folosesc atat in bucatarie, cat si in medicina, pentru continutul bogat in vitamine, fitoncide (substante cu actiune antibacteriana) sau uleiuri eterice (cu efect calmant).Hreanul nu este o planta pretentioasa. Ea rezista atat la temperaturile scazute, cat si la seceta prelungita. Nu se cultiva in solurile nicipoase, ci in cele argiloase si ferme.

Intrebuintari curative

Hreanul poate trata cu succes mai multe afectiuni, asociate sistemului respirator sau urinar. Astfel, radacina de hrean poate inlocui tratamentul medicamentos in cazul bolilor respiratorii.Este foarte recomandat ca hreanul, sa fie folosit in salatele administrate porumbeilor, impreuna cu ceapa si usturoiul, dar si cu celelalte legume enumerate in articolele precedente.Racelile isi gasesc remediul intr-o radacina de hrean medie, consumata la cateva zile de porumbei. Caile respiratorii vor fi eliberate, iar vitaminele continute de hrean dar si continutul proteic din alimentatie vor revitaliza organismul.
Hreanul mai este folosit si in tratarea infectiilor intestinale. Prin actiunea sa antibacteriana si antiinflamatoare, elimina imediat primele simptome ale infectiei. Pentru un tratament eficient, alternati consumul de hrean cu cel de ceapa si usturoi.

Forma de administrare si cantitatile recomandate

Hreanul, folosit ca medicament natural, poate fi administrat sub forma de sirop, tinctura, vin tonic, energizant sau proaspat ras. Siropul se realizeaza in casa, prin stoarcerea sucului dintr-o radacina data prin razatoare, in care ati adaugat o lingurita de miere.
Dupa cateva minute in care ati lasat amestecul la macerat, puteti folosi siropul tratament. Tinctura este mult mai concentrata si se obtine dintr-o radacina de hrean rasa, in care ati adaugat putin alcool. Dupa opt zile se strecoara si astfel se obtine tinctura care trateaza afectiunile enumerate mai sus.
Energizantul cu hrean se obtine din oua, lamaie si radacini de hrean rase. 12 oua se tin tot atatea ore in suc de lamaie. Dupa o jumatate de zi se scot, se bat energic si se toarna din nou in sucul de lamaie, in care ati adaugat un kg de hrean ras, putin alcool si miere.(Aceasta portiune este foarte recomandata noua oamenilor)Amestecul se lasa la macerat noua zile si astfel ati obtinut tonicul perfect pentru fiecare zi in care sunteti lipsiti de energie.

ATENTIE!

Evitati consumul in exces. Hreanul poate provoca tulburari digestive, prin actiunea sa puternica.

Propolisul este farmacia albinelor si in acelasi timp marea speranta a apiterapiei. Desi este cunoscut si folosit de peste 5.000 de ani pentru proprietatile sale conservante, cicatrizante, antiinfectioase, antitumorale, etc., natura lui este si astazi invaluita in mister. Exista peste 20 de actiuni farmacologice si peste 200 de substante deja semnalate in acest mare necunoscut, propolisul.

Dar ce este propolisul, pana la urma?

Este o substanta cleioasa, puternic aromata, de diferite culori, foarte complexa, sare se prezinta sub diferite forme fizice, chimice si biologice. Propolisul are diferite functii in diferite locuri in stup – el este facut de albine pentru a apara viata coloniei sub raport fizic, chimic si biologic. Pentru ca barierele formate din aceasta substanta strajuiesc intrarile in stup, i s-a spus propolis, ceea ce in limba greaca inseamna inaintea sau in fata cetatii.

Din punct de vedere biologic, propolisul este un produs de cules si de secretie al albinelor, din aceeasi categorie cu mierea si polenul. In conditii obisnuite, activitatea acestuia scade rapid odata scos din stup si mai lent dupa primele 2-3 ore, pentru ca in functie de conditiile de pastrare, activitatea uila a propolisului sa dispara dupa 1-3 ani. La rece, propolisul este o substanta solida, dura, friabila in aschii; la cald devine moale, maleabila, aderenta si lipicioasa.

Actiuni terapeutice ale propolisului

Datorita consistentei sale complexe, deosebit de bogate in substante active, produsele sau preparatele pot avea o pluralitate de actiuni.Astfel, propolisul este recunoscut pentru actiunile sale antiinflamatoare, antibiotice, antibacteriene, bacteriostatice, dezinfectante, antivirotice, antifungice (contra ciupercilor), toate cu spectru larg de actiune partial cunoscut; el mai are actiuni antialergice, antihistamice, antigerminative, actiune stimulatoare a reactiilor imunitare, actiune antiiradianta, cicatrizanta, conservanta, antitoxica, combate mancarimea de piele si tumorile, actiune eutrofica, regeneratoare, etc.
Actiuni toxice, adverse ale propolisului

Datorita compozitiei sale plurale, necunoscuta in mare parte, exista posibilitatea ca unele sortimente de propolis sa contina substante toxice, rezultate din culesuri toxice de la sucurile anumitor muguri de arbori sau de la poleina anumitor polenuri florale toxice. Este o situatie care trebuie avuta in vedere si care impune prudenta si o testate prealabila a sortimentului care urmeaza sa fie folosit in aplicarea in scop medical. Uneori, sortimentul sau mostra de propolis poate fi contaminata cu microorganisme rezistente la propolis, cu pesticide si cu alte impuritati fizice sau chimice care il pot face nociv, sau chiar sa genereze actiuni adverse.
Pentru noi columbofilii, propolisul este o mana cereasca. Spun asta, pentru ca asa cum este descris mai sus, ajuta foarte mult la combaterea BACTERIILOR, VIRUSILOR, etc.
Cea mai buna varianta de folosire a propolisului, este TINCTURA DE PROPOLIS.
In special este bine ca aceasta sa fie amestecata cu o catitate de ulei de soia, masline, porumb, grau sau chiar si de floarea soarelui. Inainte de fiecare folosire, amesteca uleiul impreuna cu tinctura de propolis si de preferat este sa o amesteci cu mancarea. Odata pe saptamana cred ca este de ajuns ca produsul sa fie administrat.

Minerale facute acasa

4 kg pamant galbel sau argila
2 kg moloz ( 1 kg tencuiala+ 1 kg caramida rosie)
1 kg carbune lemn
1 kg coaja de oua (crud)
1kg faina oase
1 kg paine uscata la cuptor si zdrobita
250g sare de bucatarie fina
1 kg canepa zdrobita
1 kg mei

*********************************************************************************************************

ECHINACEA SAU ,,ECHINACEA PURPURAE”
,,Echinacea purpurae” sau echinacea este una din cele mai bine studiate plante.
Atat radacinile cat si planta insasi sunt folosite ca stimulent singur si aditional pentru sistemul imunitar natural,atunci cand el are nevoie de sprijin.



Din 1994 exista pe piata un sirop de Echinacea.
Produsul este un amestec necesar de extracte din plante benifice.
Se spune de asemenea ca el il ajuta procesul natural de eliminare a toxinelor si rezidurilor si protejara organelor respiratorii de iritatii.
Deci este evident de ce producatorii de hrana si suplimenti nutritivi pentru porumbei au adaugat un produs nou „tinctura de Echinacea”.
Intre timp s-au facut o multime de cercetari stiintifice si s-a dovedit ca Echinacea mareste rezistenta naturala si sprijina mecanismul de aparare care sunt slabite in conditii de stres,oboseala si malnutritie.
Cel mai important lucru este ca Echinacea are efect atat preventiv cat si vindecator asupra virusilor si bacteriilor.
Alte probe stiintifice au aratat ca aceasta ajuta leucocitele sa elimine bacteriile intruse.
Echinacea activeaza de asemenea limfocitele “T” care sunt leucocite ce neutralizeaza celulele contaminate de virusi.
In plus,aceasta stimuleaza producerea substantei indicatoare interferon,care avertizeaza celulele sanatoase sa se apere impotriva atacurilor virusilor.
Echinacea poate fi combinata atat cu medicamentele chimice cat si cu produse vegetale.
TINCTURA DIN ACHINACEA CU ALCOOL
S-a pus problema daca nu cumva alcoolul din tinctura are efecte negative asupra porumbeilor.
Sucul vegetal se obtine in 2 moduri.Unul din ele este pastrarea plantelor maruntite in alcool deoarece alcoolul extrage substante curative din ele.
Dupa un timp,substanta este centrifuga si rezulta tinctura.
Cealalta metoda este presarea plantelor maruntite cu o presiune extrem de mare,dupa care se adauga alcoolul.
Bineinteles ca,alcoolul pastreaza medicamentul timp de mai multi ani.
Ar putea oare duce la dependenta administrativa normala a extractului?
In nici un caz,deoarece 10 picaturi de Echinacea contin doar 0,3 grame de alcool.
Sa zicem ca un pahar de lichior contine 23 de grame de alcool.
Pentru a ajunge la acelasi consum de 23 de grame de alcool ar trebui sa se ia 250 de picaturi de Echinacea iar intr-un pahar incap doar 25 de picaturi.
Cu alte cuvinte este vorba de o cantitate neglijibila de alcool.
PICATURI DE OCHII
Am dori sa amintim obiceiul unui columbofil care foloseste pentru porumbei inainte si dupa fiecare cursa o solutie de picaturi in ochi din lapte,,lukewarm” si ECHINACEA.
Este esential sa ne dam seama ca Echinacea nu creeaza rezistenta bacteriilor,ceea ce deseori se intampla in cazul antibioticelor.
Este cea mai sigura planta deoarece nu are efecte secundare negative.
ECHINACEA PENTRU BACTERII SI VIRUSI
Echinacea este un produs natural care in primul rand creste imunitatea,deci,daca e folosit in mod regulat,racelile sunt de domeniul trecutului.
Benefic omului,produsul este un remediu si pentru porumbei in cazul multor boli,inflamatii si infectii.
Pentru ca Echinacea creste imunitatea,ea are de asemenea si o importanta functie preventiva.
Povesti,ar spune unii,insa exista cercetari stiintifice in domeniu,facute in principal de catre Prof.Wagner si Dr.Proksch,de la Institutul de Biologie Farmaceutica,Universitatea din Munchen si Prof.Dr.Siepers,Universitatea din Lubeck.
Acestea au aratat dovezi stiintifice ale calitatilor plantei.
Echinacea, care sprijina mecanismul de auto-aparare al organismului si sistemului imunitar si de asemenea despre calitatile ei preventive si curative asupra virusilor si bacteriilor.
Ni se pare destul de ciudat ca alte medicamente sau antibiotice din medicina traditionala nu sunt privite cu atat de mare suspiciune.
Suntem deseori intrebati daca tratamentul homeopat sau chimic poate fi combinat cu Echinacea.
Cu siguranta,uneori,in caz de infectii severe,combinatia cu medicamentele traditionale este chiar necesara.
Echinacea va sprijini intregul procesul de refacere iar oamenii si porumbeii pot lua doze nelimitate,pe o lunga perioada de timp.
E de preferat ca Echinacea sa fie luata inainte de aparitia unei boli.

*********************************************************************************************************



1. Ziua sosirii – mâncare sport, în apă Avipharm + Mumm + Avidress Plus – ambele mese

2. Ziua 2 – dimineaţa: mâncare sport + K+K Eweiss, în apă Nifuramicin, Gambazin sau Gambakokzid alternativ – seara: super dietă + K+K Eveiss + Moorgold, apă cu Avitonicum Activ + medicament

3. Ziua 3 – dimineaţa şi seara: Super Dietă, + Pavifac sau Krauter Complet Mix, apă cu Avitonicum Activ şi Avidress Plus

4. Ziua 4 – mâncare sport 50 % + super dietă 50%, apă cu Gervit W + Mumm + Avidress Plus sau Usnegao

5. Ziua 5 – mâncare sport, apă cu Mumm + Blitzform + Avidress Plus

6. Ziua 6 – mâncare sport cu Oragano Schapfeat + RO200, alune (peste 400 km), apă cu Renfit sau Avipharm + Mumm + Avidress Plus.

Folosiţi pentru porumbeii speciali Flugfit sau Blitz Maxicraft

7. Ziua 7 – ÎMBARCARE – Mâncare sport cu supliment de porumb + Oragano Schapfeat + RO200, alune (peste 400 km). Apă curată. Folosiţi pentru porumbeii speciali Flugfit, T 13 sau Blitz Maxicraft

*********************************************************************************************************

Principalele afectiuni

1. Viermii – multi dintre crescatorii cu vechime, nu numai incepatorii, nu au fost deranjati niciodata de acestia.
Viermi intestinali

-porumbeii bolnavi au stare de somnolenta;
-slabesc si nu mananca cu pofta;
– dupa efectuarea tratamentului adecvat porumbeii devin mai vioi;

Recomandari pentru tratament:

a) Stozzon (praf) – se administreaza in apa aproximativ o data la 3 luni, timp de o zi.Propunerea mea este ca in ziua in care il administrati, porumbeii sa primeasca mai putina mancare decat de obicei, deoarece este un medicament puternic si poate produce stari de voma pasarilor. (se gaseste in farmaciile veterinare)

b) Uleiul de usturoi (poate fi folosit in combinatie cu drojdia de bere) – se umezesc grauntele cu ulei de usturoi si apoi se adauga eventual drojdia, inainte ca acestea sa fie puse in hranitoare. Este folosit ca modalitatea de a preveni aparitia si dezvoltarea anumitor bacterii in organism, insa nu poate fi considerat tratament.

2. Tricomonoza - unii spun ca virusul care duce la aparitia acestei boli este prezent in organismul oricarui porumbel, insa el trebuie mentinut la un nivel la care prezenta lui sa nu afecteze organismul. Aceasta boala apare in general la efort pe baza slabirii organismului, dar si in situatiile in care umiditatea isi face prezenta in crescatorie,eventual cauzata de starea vremii de afara.

Modalitati de combatere si prevenire:

a) Metronidazol-ul uman (pastile). Este tratamentul consacrat pentru acest tip de boala si cu rezultatele cele mai bune. Se administreaza 3-5 zile cate 1/4 pastila, in prima zi 1/2 pastila. Este bine ca in timpul acestui tratament porumbeilor sa le fie administrate si anumite vitamine. (se gaseste in farmaciile umane).

b) Ronidazole 10% (praf). Durata recomandata a tratamentului este de 4-10 zile, de asemenea in combinatie cu vitamine, zilnic sau la doua zile, in functie de situatia din crescatorie. Este probabil cel mai folosit medicament pentru solutionarea acestei probleme.

3. Infectiile respiratorii – probabil boala care ne chinuie cel mai mult! Se manifesta cu excremente predominant lichide si/sau de culoare deschisa insotite in unele cazuri si de un miros intepator. De asemenea poate cauza umezirea excesiva a ochilor precum si murdarirea narilor. Se observa deseori si pierderea luciului penajului la porumbei. Durata tratamentului este de 4-8 zile si se recomanda folosirea vitaminelor in paralel. Tratamentul se repeta la 1-2 luni in extra sezon, iar in timpul sezonului se recomanda tratarea porumbeilor la cel mult doua-trei saptamani.

Variante de tratare/prevenire:

a) Enrofloxacina (solutie/pastile) / Enrofloxarom (solutie/pastile). Se gasesc in farmaciile veterniare si sunt preferate de multi deoarece sunt mai usor de procurat si administrat. Multi le considera insa slabe si asta este si parerea mea (depasite).

b) Doxivit (praf) combinat cu Tylosina (praf). Se gasesc in farmaciile veterniare.

c) Orni Special (pliculete specializate).

d) Lincospectin (solutie injectabila). Se administreaza 0.2ml/buc la 12/24 ore in functie de stadiul in care se afla boala. (Este un antibiotic cu spectru larg)

4. Salmoneloza – este una din bolile foarte neplacute si nu totdeauna tratabila. In fazele avansate se manifesta cu paralizarea articulatiilor si/sau umflarea incheieturilor.

Cu toate acestea nu este insa o boala frecventa. Este mai degraba o boala care se ia, decat care apare, de aceea evitati sa aduceti in crescatorie pasari care provin din medii cu probleme.

Modalitati de combatere si prevenire:

a) Lincospectin (solutie injectabila). Se administreaza 0.2ml/buc la 12/24 ore in functie de stadiul in care se afla boala.

b) Parastop (pliculete specializate).

5. Paramixoviroza – cu siguranta una dintre cele mai dure boli care pot aparea la porumbei, dat fiind ca deseori duce la mortalitati. Se manifesta in prima faza prin excremente apoase si lipsa poftei de viata. In fazele finale, se manifesta cu pierderea echilibrului si rasucirea gatului.

Modalitatea de prevenire a acestei boli este vaccinarea cu vaccin special. Crescatorii care participa la concursurile cu porumbei sunt obligati ca la inceputul fiecarui an, respectiv la inceputul sezonului cu puii (pentru cei aflati in cauza) sa-si vaccineze porumbeii impotriva acestei boli.

Exista doua tipuri de vaccin anti-paramixoviroza:

a) Vaccinuri care asigura imunitatea la boala pentru 6 luni (Columbovac, Paramixovacol etc)

b) Vaccinuri care asigura imunitatea la boala pentru 12 luni (Newcavac, Nobilis etc.cunoscute drept “cele laptoase”)

Important: De remarcat insa ca, inaintea vaccinarii pasarilor cu vaccin anti-paramixoviroza, acestea trebuie sa aiba o stare de sanatate perfecta! Altfel, exista riscul ca vaccinul sa nu-si faca efectul dorit.

Tratamentele obligatorii premergatoare vaccinarii anti-paramixoviroza sunt:

1. Viermi

2. Tricomonoza

3. Infectii respiratorii

4-5. Coccidioza si Salmoneloza (in caz ca nu au mai fost tratate niciodata, sau au mai existat probleme de la ultima tratare impotriva acestor boli)

Cu propunerea de a se tine cont de numarul maxim de zile recomandat mai sus pentru fiecare din aceste tratamente.

6.Coccidioza- apare in general in crescatoriile umede.Multi crescatori nu trateaza medicamentos coccidioza, deoarece este bine stiut ca aceasta poate fi tinuta in frau prin pastrarea unei crescatorii uscate. Este general valabil faptul ca un mare inamic al porumbeilor este umezeala.

TRATAMENT: Medicamentatie: Coccistop, BS, Amprol-plus.

Sper ca aceste articol este bun pentru incepatori si nu numai.

Va doresc sanatate.

***************************************************************************************************************************



Datorita consistentei sale complexe, deosebit de bogate in substante active, produsele sau preparatele pot avea o pluralitate de actiuni.Astfel, propolisul este recunoscut pentru actiunile sale antiinflamatoare, antibiotice, antibacteriene, bacteriostatice, dezinfectante, antivirotice, antifungice (contra ciupercilor), toate cu spectru larg de actiune partial cunoscut; el mai are actiuni antialergice, antihistamice, antigerminative, actiune stimulatoare a reactiilor imunitare, actiune antiiradianta, cicatrizanta, conservanta, antitoxica, combate mancarimea de piele si tumorile, actiune eutrofica, regeneratoare, etc.

Cea mai buna varianta de folosire a propolisului, este TINCTURA DE PROPOLIS.
In special este bine ca aceasta sa fie amestecata cu o catitate de ulei de soia, masline, porumb, grau sau chiar si de floarea soarelui. Inainte de fiecare folosire, amesteca uleiul impreuna cu tinctura de propolis si de preferat este sa o amesteci cu mancarea. Odata pe saptamana cred ca este de ajuns ca produsul sa fie administrat.

Ce parere aveti se merita sa administram propolis porumbeilor?

Desi e cam scump…

*********************************************************************************************************

Contaminarea cu paramixoviroza se produce prin contact direct, de pilda, in timpul transportului sau chiar in propria crescatorie, prin cohabitarea unor porumbei sanatosi cu porumbei bolnavi, prin ingerarea hranei sau ingurgitarea apei infectate cu virusurile existente in excretiile sau secretiile (salivare, nazale, bucale ) celor bolnavi, prin inspirarea aerului infectat cu virusuri expulzate la stranutul porumbeilor sau cu praful infectat si ridicat in aer; prin pasarile salbatice purtatoare pasive de virus, de oameni (ce au avut contact cu un porumbel bolnav ) prin incaltaminte, imbracaminte, sau maini; de asemenea, prin asternutul, ustensilele infectate etc.
Detalii

Caile de patrundere a virusului in organismul porumbelului sunt: mucoasa nazala (nari), mucoasa conjunctivala (ochi), respectiv mucoasa bucala (gura).
Agentul cauzal al paramixovirozei porumbeilor se prezinta sub trei forme: tulpini lentogene, adica putin agresive, care nu declanseaza boala, dar pot sa produca in organismul porumbelului o usoara reactie (exemplu tulpina La Sota, folosita la prepararea vaccinurilor ); tulpini mezogene, de virulenta medie, capabile sa declanseze boala si tulpini velogene, foarte virulente, care produc boala in forme grave si cu evolutie rapida.
Cu cat tulpina infectata este mai virulenta, cu atat perioada de incubatie va fi mai scurta si evolutia bolii mai grava.
In ceea ce priveste organismul atacat, este clar ca daca acesta se afla in stare de perfecta sanatate, fortele sale de aparare sunt puternice si se vor impotrivi agresiunii virale.
Daca insa intervin diferiti factori stresanti, debilitanti, precum diverse parazitoze (ectoparaziti sau endoparaziti), bacterioze sau doar oboseala, consecutiva unor solicitari mari la concursuri, a caror succesiune nu lasa timp de recuperare a potentialului fiziologic, sigur ca un asemenea organism va ceda mai repede atacului agresorului.
Uneori, dupa ce infectia s-a produs prin contact direct in timpul transportului, porumbelul revine acasa aparent sanatos, dar la 24 de ore sau 2-3 zile dupa aceea se constata tulburari nervoase, diaree etc.
Explicatia consta in faptul ca infectarea unui organism obosit dupa efort, cu o tulpina de paramyxovirus velogena, a facut ca perioada de incubatie sa fie scurta.
Dimpotriva, uneori nici nu se poate stabili exact momentul infectarii, probabil in urma unui transport sau a vizitei unui porumbel pripasit, ce au avut loc cu 3-4 saptamani in urma, cand porumbeii erau in repaos, boala izbucnind abia acum; deci probabil o tulpina mezogena, dar intervenind frigul, umezeala, marea naparlire (care solicita serios organismul), sau vreo boala intercurenta (paraziti intestinali, trichomonoza, coccidioza etc.) au contribuit la slabirea rezistentei organismului si declansarea bolii.
Uneori boala poate sa evolueze latent, subclinic; deci, la porumbelul infectat si chiar excretor de virus, nu apar manifestari de boala; eventual scade usor pofta de mancare, se observa pierderea formei sportive, fara alte semne. Evolutia poate fi acuta, cu sfarsit letal, in cateva zile sau subacuta, cu o perioada care se intinde pe cateva saptamani. Simptomele clinice apar dupa o perioada de incubatie de 3-4 zile sau mai mult (18-20 de zile), si se manifesta diferit si necaracteristic. Obisnuit, debuteaza printr-o usoara rinita (coriza) , cu stranuturi, jetaj nazal nesemnificativ, cu tumefierea pleoapelor si lacrimare .
Daca se examineaza cavitatea bucala se poate observa o iritare a mucoasei faringiene .
Dupa ce virusul incepe sa se multiplice in organism si sa se difuzeze prin curentul sangvin in tot corpul, se constata afectarea starii generale a porumbelului; el devine trist, sta ghemuit, are penele zburlite si apar tulburari digestive, exprimate prin expulzarea fecalelor moi, la inceput diareice, apoase, apoi chiar cu strii de sange.
Concomitent cu diareea, apare o sete pronuntata (pasarea bolnava bea de 4-5 ori mai multa apa decat una sanatoasa) si se reduce pofta de mancare.
Starea de abatere se accentueaza si survin si tulburari nervoase manifestate prin contractii ale muschilor gatului si capului, ale aripilor etc., mers ezitant, tulburari de echilibru; la un zgomot, o sperietura, pasarea incepe sa tremure, aceste contracturi se accentueaza si capul este dat pe spate sau se produce o torsiune, rasucire a gatului si capului, intai partial, ca apoi treptat sa se produca o rasucire de 180° uneori apar miscari convulsive ale aripilor, o aripa sau alta se lasa in jos, atarna, se produc pareze care cu timpul se tranforma in paralizii uni- sau bilaterale, instalate la aripi sau picioare . Porumbeii nu mai pot zbura, dar nici nu pot sa mearga; miscarile devin necoordonate, epileptiforme.
Pasarea nu se poate hrani pentru ca neputand sa-si coordoneze miscarile, nu reuseste sa apuce grauntele pe care le-a vazut, si da cu ciocul alaturi.
Alteori apar tulburari ale vederii, se observa si o decolorare a irisului, se pare ca urmare a afectarii nervului optic.
Printre modificarile produse de virusul paramyxovirozei se mentioneaza si tulburarile de naparlire, care se observa daca boala evolueaza in perioada de crestere a noilor pene, acestea aparand ori prea lungi, ori prea scurte, filiforme, decolorate, cu urme de sange etc.
Uneori, boala evolueaza subclinic, lent, fara manifestari generale, dar cu instalarea tulburarilor nervoase.
Ca urmare a diareei profunde, porumbeii se dezhidrateaza si mor prin epuizare, iar cei care supravietuiesc raman tarati, mai ales cu tulburari nervoase, purtatori si eliminatori de virus.
De retinut ca porumbeii bolnavi de paramixoviroza nu prezinta tulburari respiratorii ce se intalnesc la galinaceele bolnave de pseudopesta aviara.
Sunt situatii in care se inregistreaza ameliorari si chiar vindecari clinice dupa 2 – 4 saptamani.
In general, formele mai usoare (cu mici pareze, diarei ce trec de la sine etc. ) se constata catre sfarsitul evolutiei unui focar de boala, in care porumbeii au fost intre timp vaccinati si virusul si-a pierdut treptat din virulenta.
Porumbeii vindecati raman multa vreme purtatori si eliminatori de virus.
Prognosticul este favorabil in cazurile in care porumbeii bolnavi isi pastreaza pofta de mancare si, din contra, este grav la cei care nu mananca; prognosticul este insa rezervat la indivizii cu tulburari nervoase accentuate (paralizii ale aripilor, picioarelor).
Porumbeii care au avut numai diaree se pot insanatosi, revenindu-si la normal in 4-5 saptamani; dupa intremare, in anul urmator pot fi incercati din nou la concursuri.
Daca, totusi, la o triere ulterioara, se constata ca sunt slabi, cu tare evidente, vor fi eliminati.
Cei care au avut tulburari nervoase mai usoare se pot remite, insanatosirea lor durand de la 6-8 saptamani la 3 luni. Acestia vor putea fi retinuti doar pentru reproductie, daca sunt de mare valoare sub raportul originii si al performantelor.
Singura modalitate de aparare contra paramyxovirozei, si sigura in acelasi timp, o constituie vaccinarea.
In cadrul imunoprofilaxiei active antiparamyxovirozei se folosesc mai multe vaccinuri: cu tulpina de virus al bolii de Newcastle sau cu virus al paramyxovirozei porumbeilor; cu virus inactivat, incorporat in emulsie uleioasa sau in apa apa; cu virus viu.
Unele vaccinuri se inoculeaza subcutanat sau intramuscular alte vaccinuri se administreaza pe mucoasele conjunctivala si nazala sau in apa de baut, deci pe mucoasa digestiva.
Vaccinurile inactivate, uleioase sau hidrice, administrate pe cale parenterala (in injectii subcutanate sau intramusculare) se absorb lent, intra in torentul sangvin si confera o imunitate care se instaleaza in decurs de 15 -21 de zile, dar este de lunga durata, de 5 -6 sau chiar 12 luni, in functie de tulpina folosita pentru preparare, de varsta pasarilor etc.
Porumbeii adulti, se vaccineaza cu vaccin inactivat, uleios „Paramixovacol”, „Nedevac” sau “Columbovac” prin administrare subcutanata in doza de 0,25 ml.
Vaccinarea de rapel se face dupa 3 saptamani, iar intretinerea imunitatii se efectueaza din 6 in 6 luni, cu acelasi vaccin si in aceeasi doza, cu o singura inoculare. Campaniile de vaccinari sunt prevazute in februarie-martie (astfel ca vaccinarile sa se faca cu circa 4 saptamani inainte de perioada de reproductie si apoi cea de concursuri) si in august-septembrie (inainte de a fi in plina desfasurare marea naparlire).
La efectuarea vaccinurilor trebuie avut in vedere ca porumbeii sufera actiunea agresoare, stresanta, a mai multor factori care, impreuna, afecteaza rezistenta organismului: sperietura pricinuita de manipulari (prinderea, contentia etc.) si de prezenta unor persoane straine (personal care vaccineaza, ajutoarele etc.) introducerea in cos, socul intepaturii apoi inocularea vaccinului, adica patrunderea in organism a unui corp strain, care produce o reactie dureroasa locala, eventual urmata si de o reactie generala. Pentru vaccinarea propriu-zisa, ajutorul apuca usor porumbelul, cu miscari blande, dar ferme, il contentioneaza intr-o mana, iar cu cealalta mana il tine de cap, acesta fiind orientat catre pieptul pasarii, ceea ce face ca gatul sa fie usor indoit si degajat.
Locul de electie pentru inoculare este in partea dorsala a gatului, la limita dintre treimea mijlocie si inferioara a acestuia. Aici regiunea este mai bogata in tesut conjunctiv lax.
Operatorul va indeparta usor penele si va apuca pielea intre degetul mare (police) si aratator(index) si o va ridica usor, formandu-se astfel un fel de buzunar in care se va injecta vaccinul incet, urmarind ca acul sa treaca prin piele cat mai perpendicular pe ea si intotdeauna de la cap spre coada.
La inoculare, operatorul va avea grija sa nu traverseze pielea oblic, sa nu injecteze vaccinul intradermic si nici sa nu atinga cu varful acului muschii gatului.
Daca vaccinul uleios este injectat intradermic, adica in grosimea pielii, la locul de inoculare se va produce o necroza a pielii sau un nodul in grosimea ei.
Daca vor fi atinsi cu varful acului muschii gatului se va produce lezionarea lor.
Se va forma in muschi un proces inflamator dureros, eventual si un nodul, care va obliga pasarea sa evite orice miscare a gatului.
Din acelasi motiv nu se recomanda sa se faca vaccinarea in regiunea dintre umeri, chiar subcutanat.
Aceeasi contraindicatie este si pentru injectarea vaccinului la ceafa, aproape de cap, unde este putin tesut conjunctiv lax si, deci, orice proces inflamator devine foarte dureros.
Dupa introducerea vaccinului, la locul de inoculare, se penseaza cu degetele pielea pentru a grabi inchiderea orificiului format de ac si se va masa usor locul pentru a ajuta difuzarea vaccinului intr-o zona cat mai larga, sub piele.
Dupa inoculare, porumbeii nu vor fi lasati sa zboare, cum obisnuiesc unii crescatori sa faca; porumbeii vor fi reintrodusi in cosurile lor, dusi in voliere si tinuti inchisi cateva zile.
Acul de injectie se va schimba cel putin la fiecare crescatorie.
Intr-o colonie in care a aparut deja boala, acul se va schimba la fiecare porumbel.
Unii specialisti recomanda “administrarea vaccinului inactivat prin injectarea lui pe cale intramusculara, atragand atentia ca aceasta trebuie facuta cu deosebita grija”.
Vaccinul se inoculeaza in muschii pieptului, la un centimetru de carena sternala si aproximativ la mijlocul lungimii sale. Se va folosi obligatoriu un ac subtire si lung (25 mm lungime si 6-7/10 diametru ), care se va introduce destul de adanc in muschi (cel putin 2cm).
Dupa inoculare, locul se maseaza energic pentru a imprastia vaccinul intre fibrele musculare si a opri neintarziat mica hemoragie intotdeauna posibila, prin lezionarea vreunui vas capilar.
Acelasi autor recomanda folosirea unei seringi (pentru insulina) gradata fin, deci foarte precisa .
Puii si tineretul columbar se vor vaccina cand ajung la varsta de 3 saptamani, (de necesitate se pot vaccina si pui mai mici ) cu vaccin viu Newvac La Sota liofilizat si reconstituit, administrat pe cale oculonazala, instilandu-se fiecarui porumbel 4 picaturi (cate o picatura in fiecare ochi si nara).
Daca in timpul instilarii cu picatorul s-a observat ca picatura de vaccin nu a intrat in sacul conjunctival sau nu a fost aspirata pe nara, deci a alunecat, se va pune alta din nou, fara teama de supradozare.
Cunoscand ca porumbelul este mai rezistent decat puiul de gaina, doza pentru porumbel este egala cu 5 doze pentru puiul de gaina; ca atare la reconstituirea vaccinului La Sota, cu numarul de doze de pui-gaina, inscris pe eticheta flaconului, se va adauga diluant de 5 ori mai putin decat este prevazut pentru puii de gaina.
De pilda, un flacon de vaccin cu 200 doze pentru pui de gaina, revine pentru 40 porumbei; deci, se va adauga lichid diluant pentru 40 de doze, pornind de la urmatorul calcul: o doza porumbel= 4-5 picaturi; 1 ml diluant are 20 picaturi, respectiv 4 doze de porumbel.
Deci, pentru 40 de porumbei se vor adauga 10 ml de diluant.
La tineret, dupa prima vaccinare efectuata prin instilatie oculonazala cu vaccin La Sota, se va face vaccinarea de rapel cu vaccin inactivat, la varsta de 6 saptamani (adica dupa 3 saptamani de la vaccinarea oculonazala) si urmatoarea, la varsta de 10-12 saptamani (deci la un interval de 4-6 saptamani de la precedenta).
Vaccinul inactivat se administreaza exact ca la adulti, in injectii subcutanate, in doze de 0,20 ml, in regiunea dorsala a gatului la limita dintre treimea mijlocie si inferioara a gatului. intretinerea imunitatii se face in continuare la fel ca la adulti, cate o vaccinare din 6 in 6 luni, in cadrul campaniilor de vaccinari obligatorii.
Este singura cale de aparare contra infectiei cu paramyxovirus, tinand seama de circulatia destul de mare a porumbeilor (antrenamente, concursuri, expozitii in tara si strainatate etc.), contaminarea facandu-se mai ales in timpul sezonului de zboruri.
Infectia nu poate fi eradicata atata timp cat raman rezervoare de virus: porumbei domestici nevaccinati, pasari salbatice etc.
In general, vaccinul administrat corect nu da complicatii, iar accidentele sunt extrem de rare.
Vaccinul viu La Sota nu produce modificari in starea generala a porumbelului.
Uneori insa se pot observa, a doua zi dupa vaccinare usoare conjunctivite sau mai ales rinite (corize), trecatoare.
La administrarea vaccinurilor inactivate se constata a doua zi dupa inoculare o reactie generala exprimata prin stare de tristete (abatere) care insa dureaza 24-48 ore.
La injectarea subcutanata a vaccinului uleios uneori la locul de inoculare se formeaza, printr-o reactie inflamatorie cu necroza, un granulom, care in timp se reduce putin, ramanand totusi un nodul fibros; dupa cateva saptamani, acesta se enucleaza spontan; alteori, printr-o simpla incizie a pielii, se elimina.
Formarea nodulului constituie un semn ca antigenul viral nu s-a resorbit in totalitate si formarea anticorpilor este mai slaba.
Acesti noduli pot fi atribuiti: a) naturii adjuvantilor uleiosi sau altor substante prezente in vaccin; b) unor greseli de tehnica de lucru (injectarea intradermica, injectarea cu lezionarea superficiala a muschilor gatului); c)lipsei de sterilizare a acelor de injectie, prilej cu care se pot inocula stafilococi, colibacili, bacterii piogene etc.; d) prezentei agentilor patogeni ai trichomonozei, a infectiei cu herpesvirus etc. in organismul porumbeilor, care se pot reactiva.
Accidentele postvaccinale sunt destul de rare.
Cele mortale se produc fie din cauza unui stop cardiac, ca urmare a fricii puternice la unii porumbei prea emotivi, fie ca urmare a patrunderii intamplatoare a acului de injectie intr-un vas de sange si a injectarii unei cantitati mici de vaccin uleios care intra in torentul sangvin si produce o embolie urmata de sincopa cardiaca.
Alteori unii porumbei pot sa moara a 2-a, a 3-a zi de la vaccinare; aceasta se intampla la indivizii cu afectiuni grave ale ficatului (degenerescenta), rinichilor (nefrita) declansate ca urmare a actiunilor stresante mai sus aratate.
Din pacate, asemenea afectiuni se intalnesc la porumbei, mari performeri, la care organismul a fost solicitat deseori la maximum si care, pentru a face fata eforturilor, au consumat prea multe leguminoase.
Se intalnesc destul de rar socuri anafilactice, sensibilizare provocata de o vaccinare precedenta.
Pentru a preveni complicatiile, necazurile post-vaccinale, se recomanda, inainte de a efectua vaccinarile in crescatorie, sa se verifice starea de sanatate a porumbeilor, prin examene de laborator si intregul efectiv va fi supus unor tratamente de rutina: deparazitare (daca este cazul), dehelmentizare, antitrichomonozic, contra coccidiozei etc. inainte de vaccinare, daca se constata un microbism de adapost mai accentuat, se pot administra, in apa de baut, timp de 3-5 zile, antibiotice. Daca aceste tratamente nu s-au facut de curand, cel putin tratamentul contra trichomonozei se face cu 3 zile inainte si 3 zile dupa vaccinare.
Pentru a preveni socul anafilactic si a atenua socul emotiv se va administra, in ziua vaccinarii si a 2-a zi dupa vaccinare, aspirina in apa de baut, in doza de un comprimat la 1 litru de apa.
In perioada prevaccinala si 2-3 zile dupa vaccinare, se vor administra complex vitaminic, in special vitaminele C si complex B (drojdie de bere) si saruri minerale.
Sper ca in timp ce cititi acest articol sa nu ocoliti comentarile legate de acest articolul postat pe acest site pentru ca voi vizitatori acestui site www.porumbeivoiajori.ro sa va spuneti parerile si intamplarile dumneavoartra din ani trecuti si nu numai va rog pe aceasta cale sa aveti bunavointa daca detineti materiale despre porumbei sa le puneti la dispozitia administratorului acestui site ce ne poate ajuta pe toti.
Cu toti stim ca porumbei popositi in crescatorile noastre poarta fiecare cate un virus al crescatoriei din care provine asa ca sfatul meu este sa spuneti nu braconajului si sa avem grija de porumbei ce ii detinem..



Albumul selectat nu contine nici o poza.








Comentarii album • 0
Acest album nu are incă nici un comentariu.
Către: goby

Mesaj:
Mesajul a fost trimis.
Trimite mesaj Înapoi Nu poți trimite un mesaj fără conținut! Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje. Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp. A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.