Nume album: Caile succesului
Descriere album: Muschii, osatura si greutatea porumbelului in raport cu forta aripii sunt puncte ce reprezinta un tot al carui echilibru este factorul esential.Stim cum putem verifica daca un porumbel are muschi buni.Putem observa acest lucru dupa ce i-am lasat pe porumbei o zi sau doua fara hrana. Atunci simtim daca o pasare are muschi sau nu, deoarece,daca nu are, se topeste literalmente. Mai stim si ce este o osatura ferma. De altfel, e simplu sa verificam soliditatea sa apasand pe rinichii porumbelului. Pe dedesubt tinem degetele la extremitatea osului pieptului
Daca cutia toracica cedeaza sub presiune, pasarea detine o osatura slaba, adica are o constitutie slaba. Nu mai stiu care din MM Sion, Bricoux sau Dupont a spus ca “saptele porumbelului este probabil totul!” Vroia sa spuna probabil ca, porumbelul trebuie sa fie in primul rand solid in partea din spate si sa se “inchida” foarte bine. Sis a vedem cateva aspecte legate de furca posterioara.Oasele furcii trebuie sa fie sudate? Nici vorba, si din acest punct de vedere opinia mea a evoluat in urma numeroaselor experimente facute. De altfel, totul tine de raport. Un porumbel greu trebuie sa aiba oasele pubisului foarte tari, aproape sudate si foarte aproape de partea din spate a osului pieptului. Din contra, la un exponanr usor, ele pot fi distantate cu conditia ca:
1. ele sa fie posibil aproape de osul pieptului;
2. ele sa fie tari si sa nu cedeze la o usoara presiune;
3. sa nu atarne in jos.
Un porumbel cu o constructie slaba, si prea putin capabil sa se apere,chiar sip e traseele medii. Dintr-un alt punct de vedere, atunci cand apasam cu degetele in spatele pieptului, si putem apasa porumbelul, avem de-a face cu un porumbel slab deoarece furca sa cade dincolo de linia coloanei….(va urma)
NU UITATI.
In fiecare an se intampla sa fie semnalate cazuri de paramixoviroza in cursul lunii august sau septembrie. Desi vaccinarea este obligatorie, exista inca columbofili care nu vaccineaza puii de vara impotriva paramixovirozei. Si ati fi uimiti sa vedeti cat sunt de multi! spre sfarsitul sezonului sportive paramixoviroza isi face aparitia la acesti columbofili. Un mic sfat : puneti pe usa de la intrarea in porumbarul in care puneti puii o mica pancarta pe care scrieti : vaccinare impotriva paramixovirozei.
GREUTATEA SI FORTA ARIPII sunt subiecte usoare pentru un cronicar columbofil deoarece se pot scrie pagini intregi si chiar volume despre aceste lucruri.Si, in fond, nu este oare acesta cosmarul constructorilor de avioane? Greutatea si forta aripii sunt in legatura directa si cu motorul.Studiul celor trei puncte ne va dezvalui multe lucruri referitoare la calitatile sportive ale unui porumbel.
Pentru a dezvolta o viteza maxima pe trasee reduse sau medii, un porumbel trebuie sa aiba o anumita greutate in raport cu gabaritul sau. Un porumbel mare nu este un voiajor de cale lunga : este o chestiune de viteza.
[... detalii]
In schimb, un porumbel mare si usor poate fi un exemplar bun pentru fond. Un porumbel mai degraba mic dar greu, este un bolid la viteze si la semi-fond, in vreme ce un porumbel mic si usor este cel mai portivit pentru fond. In acest fel gasim cei mai buni alergatori de la 100 la 500 de km din randul porumbeilor cu o musculature foarte dezvoltata si din randul celor grei, tinind cont, bineinteles, de raportul dintre greutate si talie/marime.
De exemplu, o aripa tare este semnul unei oarecare lipse de valoare la un porumbel greu, in timp ce la un porumbel usor acest lucru nu e foarte
avantajos.Cu cat aripa este mai supla, cu atat zborul e mai usor, porumbelul se mentine mai bine in aer si zborul este mai putin obositor.Puteti remarca astfel ca aripa joaca un rol de prim plan : un rol capital.
Oare putem depuncta un porumbel doar din cauza aripii sale? Da! In realitate, un porumbel greu cu aripi tari nu are nici o valoare. Un porumbel greu cu aripi scurte, mai ales partea din spate, nu are are nici el o valoare. Cu toate acestea, daca aripa aceasta scurta este extreme de supla, foarte bine construita si cu musculature dezvoltata, pasarea poate fi buna. Pe de alta parte, un porumbel greu avand aripi suple nu e bun pe vreme rea daca antebratul este prea lung.Este insusi principiul parghiei. Cu cat punctual de sprijin e situate mai departe, cu atat muschii au mai putina forta. Astfel oboseala se instaleaza mai repede. Este adevarat ca supletea penelor remige alare poate ajuta intr-o mare masura muschii, ceea ce reduce si intarzie instalarea oboselii. Acelasi lucru se intampla, intr-o mai mica masura, cu umerii. Cu cat acestia sunt mai tari, cu atat mai multa forta musculara solicita. Umerii supli si energici obosesc mult mai putin. Aveti astfel doua indicii de prima importanta in ceea ce priveste rolul fortei aripilor in diverse situatii.
O aripa perfecta se prezinta dupa cum urmeaza:
Foarte puternic construita si musculoasa, foarte supla, nu foarte departe de corp cu antebrat scurt, remige primare si secundare situate astfel incat sa se acopere reciproc si sa nu lase nici un interstitiu.
Si, principiul este ca o aripa buna are legatura cu greutatea porumbelului.
Insa, cel mai bun porumbel la viteza poate fi slab pe distante mari.Uneori si contrariu este adevarat, desi intr-o masura mai mica si in cazuri mai rare.
Un porumbel poate fi constituit intr-un mod ideal, poate avea cele mai bune aripi si cei mai buni muschi…sis a nu valorize nimic, daca motorul nu valoreaza nimic.
Vom mai vorbi desre asta. Motorul este, de departe, cea mai sensibila parte a masinilor noastre de zbor. La prima vedere, aceste aspecte par a ne scapa de sub control. Nici vorba. Va vom arata ca deja incepem sa stim cate ceva in acest domeniu….
La baza tuturor prestatiilor sportive sta viteza pura, pretind oamenii competenti.
In sprijinul afirmatiei lor au victoria de la Cottereau, Scheerens de atunci , in cursa de fond Bordeaux – Paris.
De unde pretentia de a spune ca viteza pe o mie de metri este si viteza pe o mie de kilometri.Daca acest lucru ar fi adevarat, cel mai bun porumbel la viteza ar fi sic el mai bun porumbel la fond. In cartea sa “ Secretele mele” celebrul campion de la Bruxelles , Reylandt afirma ceva asemanator, adaugand ca totul in sportul nostru este o chestiune de pregatire. Nu putem aproba deloc acest punct de vedere si doar raritatea unui porumbel fenomen, si puternic si rapid, ar trebui sa ne scuteasca de orice dovada suplimentara.
[... detalii]
Va vom intreba acum , dragi cititori: Si ce legatura are acest lucru cu constitutia porumbelului si cu cunostintele pe care le putem avea?
Si, cu toate acestea, aici se ascunde tot secretul campionului: De ce sunteti in stare… de ce sunteti incapabili ?
Pentru a folosi de la porumbel tot ce poate el oferi, trebuie sa stii de ce e el capabil, sa-l specializezi pe terenul sau, tinand cont de constitutia sa si de darurile sale instinctive.Viteza si fond, aceasta este linia dreapta care poate marca limita ce nu poate fi depasita, cu riscul de a epuiza porumbelul.
Viteza pura este un complex de forta musculara, de tensiune extrema, de prestatie maxima a muschilor, intr-un timp foarte scurt. Atata timp cat activitatea muschilor nu dureaza destul de mult pentru a epuiza rezervele de energie si de a cauza o depresie, o prestatie a capului este posibila, chiar si pentru exemplarele care duc lipsa de anduranta. Insa atunci cand activitatea muschilor dureaza atat de mult incat organismul e nevoit sa ajunga la limita pentru a oferi muschilor ultimele reserve de zahar, atunci limita e atinsa.
Cel care vrea sa mearga mai departe,chiar daca e cel mai rapid din lume, trebuie sa incetineasca activitatea muschilor daca nu vrea sa-I distruga, sa-I uzeze, ceea ce are drept consecinta imposibilitatea de a mai realiza cea mai mica performanta sportiva. Ne putem reveni foarte bine dupa o depresie, lasand muschii sa lucreze usor, dar cand depresiile se succed frecvent, organismul se epuizeaza repede.Motorul se uzeaza asemenea celui al unei masini care a mers fara ulei si apa.
Aceasta uzura a muschilor, provenind de la eforturi exagerate, se descopera usor la porumbei.Uneori cerem prea mult de la bravii nostrii inaripati.Ei se surmeneaza atunci cand vor sa se intoarca in porumbar , nu mai pot… si se omoara din zbor.Recunoastem din start porumbeii fara vlaga, si cand ii luam in mana, simtim acest lucru imediat.Cum vedem sau simtim ca un porumbel e lipsit de vlaga, extenuat? Simtim ca un porumbel este extenuat:
1) cand volumul muschilor scade.Cand porumbelul devine mai mic si se dezbina, ceea ce inseamna ca muschii sunt epuizati.In piept se simte cel mai bine, de ambele parti ale osului pieptului.Cand pectoralii se inmoaie, pasarea nu mai e buna pentru sport.La fel, cand muschii soldului se inmoaie si nu mai simtim o continuitate intre spate si coada;
2) cand respiratia se accelereaza sau devine sacadata;
3) cand inima slabeste, adica bate mai repede sau mai putin ferma.Sau cand ritmul creste la cel mai mic efort, de exemplu dupa un zbor.Cand mai bine simtim bataile inimii punand usor degetul in partea din fata si in lateralul oaselor furcii;
4) cand corpul cedeaza usor atunci cand il apasam usor intre maini;
Remarcam ca un porumbel e epuizat:
1) cand ochiul devine tern sau pare ca straluceste ca un foc umed;
2) cand pleoapele se micsoreaza si sunt invadate de pene.E ceea ce numim la om zbarcirea tenului.Descoperim aici un indice de ramolire a tesuturilor si de slabire a circulatiei sanguine.Din contra, ploapele se maresc la porumbelul care e in forma, mai ales in partea posterioara a ochiului;
3) cand penajul e ca si mort si fara luciu;
4) cand gatul e de un usor violet, limba se ridica iar organele respiratorii superioare sunt inflamate.
Iata , dragi cititori, principalele caracteristici rezumate. Va revine dvs. placerea de a le studia si de ale examina in profunzime. As putea continua sa scriu pagini intregi pe acest subiect, insa avem deja suficiente date ca su nu mai risipim bani pe porumbei incapabili sa se claseze pe un loc bun.
Sa vorbim despre porumbei
Deunazi am petrecut cateva momente placute in compania lui Henk De Weerd intr-un mic restaurant dragut.Nu pentru a lua parte la o masa festiva, ci pentru a servi un somon afumat cu un pahar de vin alb. Tot ce-ti trebuie ca sa discuti despre porumbei. Nu intentionez sa dedic un intreg articol lui de Weerd. Henk este un interlocutor placut de la care puteti invata multe lucruri despre bolile porumbeilor si cum sa-i vindeci.Suntem prieteni buni. Si sunt de acord ca vreau sa profit de talentul sau de veterinar. Intotdeauna am cate ceva de retinut de la el. La randul sau,accepta atat experienta mea de columbofil cat si de la statiunea de crestere. Uneori opiniile noastre difera. Din fericire, as adauga eu. Deoarece daca am accepta orice, nu am mai avea subiecte de discutie.
[... detalii]
Parerile noastre sunt divergente in ceea ce priveste structura si aspectul columbarului,Henk de Weerd nu agreeaza columbarul prea aerat prin care uneori trec curenti de aer. Atunci cand viziteaza colonii in care medicamentele si curele nu mai au nici un effect, acesta sustine ca e din cauza aerisirii prea puternice a columbarului.Si iesirea din impas rezida in aerisire. Cand Henk a venit sa-mi vada columbarul din Pulderbos cu doi ani in urma, am remarcat ca privirea sa trada indoiala. Apreciez lumina si oxigenul din instalatiile mele.Creasta acoperisului e complet deschisa. Atat in fata cat si in spate exista o deschidere de aproximativ 7 cm chiar sub tigle pe toata lungimea. Cu toate acestea tin sa precizez ca am pus separeuri pe compartiment intre plafon si acoperis pentru a evita curentii puternici de aer in columbar. In sezonul sportiv, folosesc totusi ventilatoare si plasa de tantari pentru a inchide ferestrele atunci cand temperatura depaseste 25 de grade C.Senzatia de aerisire din columbar este aceeasi cu cea din aer liber.Daca sunt mai putin de 10 grade C afara, tot atatea sunt si-n columbar, iar daca sunt 30 de grade afara, termometrul din columbar indica aceeasi temperature in interior. Ventilatoarele asigura o reamprospatare constanta a aerului astfel incat nu ramanem niciodata fara oxigen.
Nu miroase niciodata a porumbei la Pulderbos, nici macar atunci cand sunt pui mici in columbar. Incerc sa evit curentii de aer, insa prefer un curent usor de aer in locul lipsei de oxigen. In principiu si din experienta lui de Weerd, columbarul meu nu e perfect insa reusitele porumbeilor arata faptul ca, din contra habitatul lor este de o calitate exceptionala.Henk de Weerd a promis sa vina sa arunce o privire atunci cand va avea ocazia. Am incheiat discutia presupunand ca porumbeii s-au adaptat de minune la mediul in care traiesc si nu vor intampina dificultati.
Porumbelul bun
Am vorbit apoi despre porumbelul bun. Veterinarul de Weerd vinde medicamente si produse complementare peste tot in lume. Cu toate acestea acorda o importanta mai mare fizicului si talentului porumbelului decat medicamentelor. A facut aceasta remarca care mi-a dat de gandit: putem pune totul pe picior de egalitate in columbofilie, mai putin porumbeii, Pentru a fi mai clar, a adaugat: putem copia pana in cele mai mici detalii columbarul, ingrijirea, hrana, antrenamentul, vaccinarea, curele preventive, sistemul de joc, etc. totul pentru a ajunge la perfectiune, fara a obtine acelasi rezultat. Stiti de ce? Pur si simplu pentru ca putem egala orice, mai putin valoarea porumbelului, valoare care se resimte in curse si e singura care conteaza. Mi se intampla sa primesc oameni pe care nu-i pot ajuta cu adevarat. Mi se pare atat de trist faptul ca nu exista un medicament care sa poata da rezultate palpabile, ca le administrez gratuit un pachet de medicamente desi stiu ca nu vor servi la nimic. Pot sa vindec porumbei slabi, dar sa fac din ei campioni, asta nu pot! Repet faptul ca putem copia orice dar nu si porumbelul bun.
Sanatosi, porumbeii buni vor gasi automat forma maxima pentru a obtine rezultate bune la concursuri. Inca nu am gasit remediu in a face dintr-un porumbel slab unul bun.
COCCIDIOZA
Daca tricomonoza este o maladie a “civilizatiei”columbofile, coccidioza este una a umiditatii.Fara indoiala ca timpul urat umed si cald sau caldut constituie o conditie favorabila unor tulpini virulente de coccidii. Aceasta boala este extrem de neregulata, atat ca si simptom cat si ca numar de paraziti.Daca iarna nu gasim decat cativa oocisi in campul microscopic din excrementele din columbar, primavara, in momentul cresterii, in acelasi columbar zece,cincisprezece sau douazeci de oocisti microscopici.
[... detalii]
Pur si simplu pentru ca frigul fiind in defavoarea virulentei, deci contagierii, porumbelul elimina treptat parazitii care nu sunt inlocuiti, decat foarte rar. Primele zile frumoase.Oboseala cresterii porumbeilor relativ sanatosi, permite reaparitia infestarii masive.Iata un prim aspect esential in studiul acestei maladii. Coccidioza este o maladie provocata de inmultirea in peretii intestinului a unui parazit microscopic(Eimeria Pfeifferi) care masoara in functie de stadiul de viata de la 6 la 200miimi de mm.Ciclul acestui parazit e complicat, ins ail putem rezuma astfel: un porumbel bolnav elimina in excremente un numar mare de oocisti( pe care ii vezi in excremente, la microscop). Acesti oocisti trebuie sa se maturizeze la aer intr-un timp scurt, variabil din punct de vedere al temperaturii si umiditatii( acest timp variaza intre 24 de ore si 4 zile) pentru a se putea dezvolta in intestinul porumbelului care ii inghite. Ei vor pastra puterea de ecloziune un timp indelungat (probabil mai multe luni, cel putin).Imediat ce un porumbel inghite un oocisti matur,acesta se dezvolta eliberand “sporozoiti” care patrund in peretele intestinal, se dezvolta acolo si se maresc pana ce explodeaza dand nastere altor celule coccidiene care din nou patrund in peretele intestinal si se dezvolta
acolo.Am putea crede ca aceasta dezvoltare la nesfarsit asigura infestarea.Ori, se pare ca aceasta inmultire “interna” e limitata la cateva generatii si e nevoie ca porumbelul sa inghita alti oocisti pentru ca infestarea sa se agraveze.In coloniile atinse , aceasta absorbtie de oocisti este continua.De la o anumita generatie de paraziti, modul de reproducere se schimba brusc si celula coccidiana da nastere unor elemente masculine si feminine care se reunesc si formeaza o celula care, iesind din celula intestinala pe care o paraziteaza, trece in intestine si e eliminata prin excremente: oocistul se va maturiza in aer si va deveni infestant.Ciclul complet se face in vreo 10 zile. Din studiu acestui ciclu putem retine modalitatile de evitare a contagierii si agravarea infestarii.Simptomele sunt evident cele ale unei enterite: patrunderea parazitilor in celulele intestinale creeaza o inflamare,cu atat mai grava cu cat parazitii sunt mai numerosi. Porumbelul reactioneaza la aceasta inflamare prin absorbtia de apa , emisia de mucus, pe scurt, e vorba de diaree apoasa. Micile rani facute de paraziti peretelui intestinal pot duce la agravarea bolii.Adesea, acesti germeni ajung la rinichi si produc o inflamare serioasa.Existenta de coccidioza favorizeaza si extinderea tricomonozei( de obicei cantonata in primele cai digestive la adulti) in tot intestinal. Provocand diaree verde, uleioasa, caracteristica. Frecventa extrema a asocierii tricomonoza-coccidioza si coccidioza-viermi nu trebuie uitata daca dorim sa aplicam un tratament eficient si complet.S-a scris adesea ca coccidioza nu se instala la porumbei decat dupa sevraj. E gresit. Experienta si verificarile microscopice arata faptul ca tinerii de 10 zile pot fi serios afectati. Prezinta diaree si slabire rapida. Unii atribuie aceasta slabire aparitiei penajului care are loc in aceeasi perioada. E complet gresit.”Criza de coccidioza “-adesea legata de o tricomonoza concretizata prin aparitia de puncte albe pe cerul gurii- apare frecvent in coloniile mai putin
afectate.Se pare ca trecerea dificila pe care o intampina majoritatea tinerilor odata cu sevrajul joaca un rol important in aceasta criza. Igiena rationala a sevrajului se impune ca o modalitate preventiva de prim rang. Coccidioza sevrajului provoaca slabire din cauza tulburarilor de asimilare. Aceste tulburari au drept consecinta provocarea unei crize de rahitism.In complicatii cu colibaciloza, aceasta coccidioza a puilor de porumbel recent sevrati provoaca mortalitatea in tanara
colonie.Se intampla rar sa observam cazuri de mortalitate la adulti.
In afara de aceste consecinte pur fiziologice, coccidioza poate avea influenta asupra randamentului sportiv. Majoritatea porumbeilor sunt purtatori de paraziti neinsemnati. Cu toate acestea,aceste cateva coccidii reprezinta o adevarata “sabie a lui Damocles”. Orice slabire a porumbeilor, din motive de igiena (umiditate, aerisire defectuoasa),alimentare (graunte proaste sau exces de graunte grase sau de leguminoase),fizice(oboseala sportiva, etc) risca o explozie de virulenta cu diaree,slabire, explozia formei si a rezultatelor sportive bune.Amatorul priceput trebuie sa deschida bine ochii. Coccidioza poate fi la originea, sau favoriza,unele corize,stranut, lacrimare.
Rar se intampla ca tricomona sa nu intervina si ea. Exista colonii care sufera in permanenta de reveniri a coccidiozei. Am cunoscut un anumit numar de porumbei al caror proprietar imi dadea in fiecare luna sau la 2 luni cate un esantion de excremente.Si la fiecare examen microscopic , tot mai multi occisi de coccidii. Unii stranutau in acelasi timp foarte des. Experienta a aratat ca in aceste columbare lipsea aerisirea si asocierea tricomonoza-coccidioza era permanenta. Imi amintesc in special de un amator ai carui porumbei alergau de-a lungul unui perete, pe sol, care a purtat aceasta coccidioza luni de zile in ciuda tratamentelor.A fost nevoie sa ridice putin columbarele si sa modifice acoperisul astfel incat sa asigure o miscare permanenta a aerului care blocheaza parazitii. Un ultim tratament, o curatare profunda, o dezinfectare cu caldura (pistol cu aer cald).Cel mai eficient tratament e cel pe baza de sulfamide moderne, sulfadimerazine, sulfamethoxin, sulfadimethoxin. Aceste sulfamide sunt active in anumite stadii de dezvoltare a parazitului. De unde necesitatea de a efectua verificari apropiate pentru a distruge parazitii in stadiul in care e sensibil la tratament. Faptul de a da doar cateva zile de tratament din cand in cand in mediu infestat, este o greseala.Exista produse (toltazari) care actioneaza in mai multe stadii de dezvoltare parazitara. In ciuda pretului lor, aceasta usureaza tratamentul. E totusi iluzoriu sa crezi ca poti rezolva problema cu o singura “pilula”. Un tratament bun trebuie completat de o modificare a aerisirii si, daca e nevoie, de insorirea instalatiilor.
